Tavo Burat
Tavo Burat wie it pseudonym fan Gustavo Buratti Zanchi (Stezzano, 22 maaie 1932 - Biella, 8 desimber 2009[1][2]), in Italjaansk skriuwer en sjoernalist.
Burat, in Waldinzer, waard yn 1964 sekretaris fan in ynternasjonaal bûn dat opkaam foar talen en kulturen dy't mei útstjerren bedrige waarden[3]. Hy krewearre benammen foar it behâld fan it Piëmonteesk en it Franko-Provinsaalsk[4], [5].
Wurk
bewurkje seksjeYn it Italjaansk
bewurkje seksje- 1957: Diritto pubblico nel Cantone dei Grigioni
- 1974: La situazione giuridica delle minoranze linguistiche in Italia, dins I diritti delle minoranze etnico-linguistiche
- 1976: In difesa degli altri, dins U. Bernardi, Le mille culture, Comunità locali e partecipazione politica
- 1981: Decolonizzare le Alpi, dins Prospettive dell’arco alpino
- 1989: Carlo Antonio Gastaldi. Un operaio biellese brigante dei Borboni
- 1997: Federalismo e autonomie. Comunità e bioregioni
- 2000: Fra Dolcino e gli Apostolici tra eresia, rivolta e roghi
- 2002: L'anarchia cristiana di Fra Dolcino e Margherita (Ed. Leone & Griffa)
- 2004: Eretici dimenticati. Dal Medioevo alla modernità (Ed. DeriveApprodi)
- 2006: Banditi e ribelli dimenticati. Storie di irriducibili al futuro che viene (Ed. Lampi di Stampa)
Yn it Piëmonteesk
bewurkje seksje- 1979: Finagi (Ca dë studi piemontèis)
- 2005: Lassomse nen tajé la lenga, (ALP)
- 2008: Poesìe, (Ca dë studi piemontèis)
Boarnen, noaten en/as referinsjes: | ||
|